miercuri, 21 martie 2018

Uneori totul doare....

Am tot ezitat sa scriu..dar am zis ca totusi avem fiecare dreptul sa ne exprimam nemultumirile..
Noi am trecut prin momente grele din 2009 de cand am diagnosticat fetita..Nu stiam incotro sa o luam..ce sa facem..ce o fi aia..AUTISM..
Am avut perioade cand simteam ca o iau razna..nu stiam cum sa fac sa adun banuti pt terapie..La mine primordial era sa facem TERAPIE! Stiam ca aia e singura noastra sansa..la un copil careia nu ii dadusera sanse sa isi revina..
Ma doare sufletul..Nu vreau sa imi ridic statuie dar eu poate de multe ori nu dormeam noaptea de griji ( cum sa fac sa imi ajut copilul..) sau alerg sa adun banuti..am vandut hainute ( am facut si fac diverse pentru a-i asigura copilului terapia de care are nevoie.
Nu pot sa stau si sa astept.Asa imi este firea.Sunt zile cand seara pun capul pe perna gandindu-ma cum ma voi imparti maine..Dumnezeu ne-a ajutat enrom..eu am luptat si lupt mult pt copilasii mei..Dar ma doare ca unii stau acasa bine mersi..nu fac nimic ( nu umbla ca mine prin ploaie..frig..viscol)..stau acasa si au grije de ei ( apropo copii au nevoie de noi sanatosi,.) Ma doare ..sunt multi copii care ar fi avut o sansa,...dar nu li s-a dat...s-au complacut in situatie..
Eu nu vreau sa mi se ridice statuie dar nici sa fiu judecata nu vreau..VREAU ca Dumnezeu sa aiba in continuare grije de noi..Imi doresc ca acea amaraciune sa imi dispara...sa pot spune uneori deschis oamenilor ce gandesc..dar nu pot..
Voi lupta in continuare pentru fetita mea! Si sper din inima ca am facut tot ce a depins de mine pentru copil.Iar cei ce se ocupa cu judecatul..sa isi vada de treaba lor...:(

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu